Poezie zen despre maini si ego

Golden Afternoon Meditation - Laura Iverson

Mana mea dreapta a scris multe poezii compuse de mine.

Mana mea stanga nu a scris nici o poezie.

Insa mana mea dreapta nu zice: "Mana stanga, nu esti buna de nimic!" Mana mea dreapta nu sufera nici un complex de superioritate. Si de aceea este foarte fericita.

Iar mana mea stanga, nu are nici un complex de inferioritate.
De aceea, in mainile mele exista acel tip de intelepciune cunoscuta ca intelepciunea non-discriminarii.

Mi-aduc aminte o zi in care bateam un cui. Mana mea dreapta nu era prea stabila si in loc sa lovesc cuiul, am lovit un deget.

Am lasat ciocanul jos pentru ca mana dreapta sa poata avea grija de mana stanga. Cu multa dragoste. Ca si cum ar fi avut grija de ea insasi.

Cu toate acestea, mana dreapta nu zice: "Mana stanga eu, mana dreapta, am avut grija de tine. Sa tii minte lucrul acesta pentru ca in viitor sa-mi rasplatesti acest favor". Mainile nu gandesc asa!

Mana mea stanga nu zice: "Mana dreapta, mi-ai provocat mare durere. Da-mi ciocanul! Vreau sa se faca dreptate!" Pentru ca ambele stiu ca sunt unite si sunt la fel.

(Dintr-un discurs a lui Thich Nhat Hanh)

Aplica!

Buddha Nature - ulei pe panza 2010

Draga Maestre, Dogen a scris:

Practica este identica cu exprimarea si viceversa. A exprima calea toata ziua este acelasi lucru cu a practica-o toata ziua. Cu alte cuvinte, practicam ceva ce nu se poate exprima si exprimam ceva impracticabil...

Viata de zi cu zi trebuie pretuita. Corpul trebuie respectat. Asadar daca reusim cu adevarat sa devenim precum ne invata budismul, macar o singura zi, acea unica zi ar valora mult mai mult decat nenumarate vieti in care n-am facut acest lucru.

Asadar, pentru a realiza calea, nu trebuie sa irosim nici macar o zi. O astfel de zi unica este mult prea valoroasa pentru a putea fi comparata cu o bijuterie. Inteleptii din vechime o pretuiau mai mult decat propriul corp si propria viata.

Trebuie sa ne aducem aminte ca o frumoasa bijuterie si o piatra pretioasa, desi pierdute, se pot recupera, insa o singura zi din o viata de 100 de ani, odata pierduta, nu se mai intoarce. Oricat de abili am fi, este imposibil sa aducem inapoi chiar si o singura zi din trecut. Nici o carte de istorie nu spune ca aceasta ar fi posibil...

De ce ne despoaie timpul de cunostintele noastre in fiecare zi de-a lungul vietii? De ce e timpul atat de ranchiunos fata de noi? Aceasta, din pacate, este pentru ca uitam mereu de practica...

Renuntand la a mai privi inainte catre viitor, trebuie sa te gandesti numai la ziua de azi si la ora de acum. Trebuie sa te gandesti numai la a urma calea astazi, pentru ca "maine" este ceva improbabil si nestatornic si, deci, dificil de a fi cunoscut cu adevarat... Trebuie sa te concentrezi pe practica Zen fara a pierde vremea, gandindu-te ca este numai ziua aceasta si numai ora aceasta. Odata ce ai reusit asta, totul devine intr-adevar usor. Trebuie sa uiti de fateta buna si cea rea a ta, de taria sau slabiciunea puterii tale.

-- Extras din "Dogen, the Zen Master: A Search and a Fulfillment" (Cap.7) --

Despre aroganta spirituala

Kathy Park - Aroganta

Schopenhauer a spus că orice om consideră că limita propriei viziuni este aceeași cu limita universului. A vedea numai ce cunoaștem (C.G. Jung) și a crede numai ce vedem, sunt limitari ale ființei umane pe care ar trebui să le transcendem prin căutarile noastre spirituale și înțelegerea cu care rămânem din ele.

Uneori, cei care au avut acces la multă cunoaștere și ceva înțelegere spirituală suferă de aroganță sau, mai bine zis, cei din jurul lor suferă de pe urma aroganței acestora. Arogantul presupune că propriile-i principii, idei, și opinii reprezintă Adevarul. In aroganță încrederea naturală în propria persoana este distorsionată. Dincolo de caracteristica nativă pe care toți o avem de a ne cunoaște propriile puncte forte și slabe, aroganța nu admite nici o limită. Arogantul nu recunoaste prezența slăbiciunilor în propria-i persoană ajungând chiar, ca uneori, să se bucure în secret de slăbiciunile și defectele altora. Cum imperfecțiunile sunt inerente ființei umane, și arogantul, ca toți ceilalți, are picioarele lui de lut vizibile, oricât de bine s-ar strădui să le ascundă. Din teama de a i se revela slăbiciunea, arogantul folosește trufia pentru a construi o carapace groasă care să-i mascheze goliciunea interioară.

Arogantului îi pasa în primul rand de de el însuși. El are pretenția ca toți să-l respecte, deși el nu respectă pe mulți. Prin desconsiderare, aroganța otrăvește toate relațiile pe care arogantul le are: cu el însuși, cu ceilalți si cu profunzimile spiritualității. Adorând edificiul grandios dar lipsit de conținut al ego-ului, arogantul își acorda importanță numai sie însuși și-i vede pe ceilalți ca fiind inferiori și mai puțin umani.

Ca multe alte trăsaturi ale oamenilor centrați pe sine, aroganța din ceilalți ne activează propria aroganță sau, aduce la suprafață opusul timidității și a îndoielii de sine. Puși in fața aroganței fie izbucnim indignați fie cădem într-o cautare jalnică a propriilor noastre limitari, infectând mai apoi și pe alții, și continuând astfel cercul vicios.

Aroganța spirituală este un subtip al aronganței și are cel puțin două forme. Prima formă este cea a arogantului care a ajuns la concluzia că a progresat datorita câtorva experiențe mai profunde pe care le-a avut. În acest caz, arogantul spiritual crede în mod eronat că este o persoana specială și își etaleaza eminența spirituală în fața celorlalți. Aceasta se poate manifesta vădit, prin comportamentul cu ceilalți sau implicit, prin părerea despre sine.

În a doua formă de aroganță spirituală, credinciosul - indiferent de filozofia, religia sau perceptele în care crede - cade în prozelitism și, își impune celorlalți propria cale spirituală ca fiind singura valabilă, luptându-se să-i convingă pe ceilalți că nu-și vor găsi salvarea decât prin calea propăvăduită de arogant sau că orice altă cale este greșită. În realitate, lumea în care trăim abundă de căi spirituale, toate valabile și eficiente. Nu există o cale spirituala unică, singulară, exclusivă. Calea potrivita fiecărei persoane în parte, este o descoperire profund personală, individuală, unică, și nu poate fi decisă de către nimeni altcineva. Se întâmplă însă deseori, ca atunci când oamenii o apucă pe un anumit drum spiritual, să ajungă la infatuare. Această infatuare îi face sa vada propria cale ca pe unica valabilă, si sa încerce să-i convertească și pe ceilalți chiar și atunci cand ceilalți iși manifestă vadit lipsa de interes. Pe măsura ce ne maturizam, ne deprindem să respectăm, să acceptăm si să tolerm orice alte căi spirituale.

Toate formele de aroganță se află înafara adevăratei spiritualități, pentru că prin aroganță doar ne umplem goliciunea interioară cu ego, în loc sa permitem acelei goliciuni sa infloreasca în smerenie. Eliberarea de aroganță începe cu observarea ei. Mai întâi este posibil sa sesizăm numai felul în care comportamentul nostru arogant îi afecteaza pe cei din jur. Apoi vom începe să surprindem în acțiune ipotezele supraevaluate si umflate pe care le avem despre noi înșine. Astfel, treptat, învățăm sa ne permitem nouă inșine să ne punem pe același nivel de importanță cu ceilalți: nu superior - indiferent de virtuțile pe care le avem - și nici inferior - indiferent de defecte. Suntem doar normali. Oameni obișnuiți, ca toți ceilalți oameni. Acesta este antidotul aroganței si a celei de-a doua frici pe care o ascunde - frica de a fi un om obisnuit.

Nu esti deprimat, esti distras (3)

Tang Lee - Inima mea, casa mea (2011)

Nu esti deprimat, atentia ti-este distrasa de la buna informatie, inevitabila pentru o buna viata. Solomon sau Borges, in loc de ziar. Mahler sau Bach, in loc de televizor. Prietenii inteligente si pozitive in locul pierzatorilor prin indolenta si al ignorantilor nefericiti prin propria lor decizie. In acest fel, vei primi cea mai buna energie, acea energie esentiala, pentru ca a creste este un fenomen natural al vietii. Miscarea constanta este cauza ei, iar pentru a fi pregatiti pentru schimbari trebuie sa fim liberi si atenti; cu instrumentele pregatite pentru a executa atunci cand energia trece prin noi. In caz contrar energiile se vor pierde precum fumul care iese prin cosurile caselor. De aceea este bine sa stam aproape de cei care sunt buni receptori, cei treji, cei curiosi precum Bertrand Russel, Schopenhauer, Ashburry, Bradburry, Ecco, Paz, Krishnamurti, Osho; asta pentru a-i mentiona pe cei mai recenti. Secretul lui Einstein era sa urmareasca minti mai luminate decat propriu-i cap. Asa cum secretul lui Campbell a fost sa se bage in toate colturile istoriei. Numai inteligenta poate detecta cum se interrelationeaza diferitele aspecte ale vietii. Numai inteligenta ne poate conecta cu universul astfel incat sa intelegem ca facem parte din el si ca avem aceeasi energie ca si el. Nimic nu se repeta, de aceea trebuie sa traiesti acum. Si viata intreaga se regaseste in fiecare actiune asa cum tot poate sa nasca dintr-un singur atom.

Inteligenta este cea care vede inainte de a fi vizibil, care asculta inainte de a fi auzit, cea care stie incotro se indreapta ceea ce se face sau se zice, marea consecinta a celei mai neinsemnate atitudini. Si numai cel care este prezent poate sa inteleaga tot. Cel ce bea direct din fantana esentialului. De aceea stie ca totul este posibil. De aceea nimic nu-l raneste, ba chiar mai mult, cum invata din greseli, le transforma pe acestea din urma in succese.

Nimeni nu are dreptul la ignoranta! De aceea, ignorantul va plati scump si, din pacate, va umbri drumul tuturor. Prin urmare, ignoranta este o manifestare inconstienta a raului, ca un ideolog care, separand, poate provoca un razboi. Inteleptul stie ca datoria este de a fi responsabil de sine insusi si de a armoniza diferentele pentru ca separatia, pe langa faptul ca saraceste, este o sinucidere. De aceea putem vedea morti pana si pe stadioane la meciurile de fotbal. Inteleptul nu separa pentru ca stie ca tot este parte din tot. Este doar atent pentru a vedea conexiunile. Mai demult cantam ca atunci cand rupi o floare se misca o stea. Inteleptul sta in riul care uneste tot. In energia care urzeste tot. Inteleptul stie ca nu este altceva decat inca un vis al lui Dumnezeu facut realitate. Cu exceptia cazului in care ceea ce numim realitate este doar o alta forma de a visa. Acolo unde ignorantul vede doua lucruri, inteleptul vede unul singur. Iar acesta este adevarul. Inteleptul se vede in ceea ce vede. Este iluminat si ilumineaza. Este constient ca si el este tot lumina, adica stadiul cel mai inalt al fiintei. Ceea ce numim moarte este stadiul cel mai subtil al luminii.

Daca vrei viata, traieste in pace. Daca vrei moarte, traieste in razboi. Ai grija de fiecare cuvant ce rostesti pentru ca suntem structurati in cuvinte. Nu rani si un jigni pe nimeni pentru ca, de la unul la altul, ofensele pot reveni la tine transformate intr-o bomba. Sfantul Augustin ne sfatuia:

Cere doar dreptate. Insa ar fi mai bine daca nu ai cere nimic.

Altfel spus, nu intrerupe cu capul tau cel mic grandioasa lucrare a Domnului, caruia Sfantul Francisco i-a cerut:

Fa din mine un instrument al pacii tale pentru ca acolo unde este tristete eu sa duc bucurie, acolo unde este intuneric eu sa duc lumina, acolo unde este ura eu sa duc iubire.

Rugaciunea preferata a mamei mele spune:

Doamne, iti cer iertare pentru pacatele mele, in primul rand pentru ca am umblat prin multe din sanctuarele tale, uitand ca esti prezent oriunde. In al doilea rand iti cer iertare pentru ca ti-am implorat de atatea ori ajutorul, uitand ca bunastarea mea te preocupa mai mult pe tine decat pe mine. Si in ultimul rand iti cer iertare pentru ca stau acum aici si-ti cer iertare, desi inima mea stie ca pacatele mele sunt iertate inainte de a fi comise. Atat de mare este bunatatea ta, draga Doamne!

Nu te epuiza concurand. Dumnezeu stie ce este pentru tine. Iar datele acestea sunt pastrate in inima ta deci, fa ceea ce iubesti. Nu exista alta maniera de a trai! Aceeasi iubire care m-a adus pe lume, te-a adus si pe tine. De aceea este gresit sa spunem ca facem dragoste. Dragostea ne-a facut si ne modeleaza in fiecare zi, iar asta depinde de cat de maleabili si deschisi suntem. Iar pentru ca este opera iubirii, fiinta umana este minunata. Ei trebuie sa-i multumim pentru paine, pentru branza, pentru vin, muzica, pictura, avioane si computere, numai ca sa mentionam cateva din creatiile sale. Iar daca omul este cel ce iubeste, toti suntem ceea ce a fost, ceea ce le-a facut posibile. De la Buddha si pana la Rembrandt, de la Mozart la Picasso, de la Copernic la Freud, suntem vantul care racoreste si ploaia care reinnoieste. Suntem zapada iernii si florile primaverii. Suntem Luna, Soarele, suntem.... alt fruct al lui Dumnezeu.

Eu sunt un nou nascut dar, prin experienta pastrata in memorie, nu mai vreau sa ranesc pe nimeni pentru ca stiu ca agresiunea aduce cu sine boala, complicand mai mult lucrurile. Suntem parte din acelasi lucru si deci, daca-ti fac rau, imi fac rau. Inainte, functionam pe baza ratiunii care este obiectiva. Acum functionez pe baza iubirii, care este ratiunea universului. N-am pierdut insa “focul” ci, dimpotriva, acum este de o mai buna calitate. Inainte focul meu ardea, acum ilumineaza. Cu alte cuvinte, din distrugator am devenit contructor. Vorbesc saracului de speranta si bogatului ii vorbesc despre convertire. Speranta il va salva pe sarac iar convertirea il va purifica pe cel bogat. Speranta saracului si convertirea bogatului ii vor apropia pe fratii nostri iar eu am venit sa lucrez pentru aceasta reintalnire. Si cand toti se vor uni, nu vor mai exista incuietori la usi si nici granite si toti vor imparti tot si, deci, buna dispozitie va guverna. Clinton si Castro vor juca tenis in Cancun si Hussein isi va duce copiii la DisneyWorld.

Nu esti deprimat, esti distras de la pace. De aceea te intreb: cand vei inceta sa te mai certi pentru a incepe sa traiesti, pentru ca nimeni nu poate face lucrurile astea concomitent. Ma intrebi cand va reveni Isus, si-ti spun ca nu a plecat niciodata, ca a fost mereu in inima ta. Trebuie doar sa-ti amutesti mintea si sa-l asculti.

Nimeni nu-si pune marea intrebare: Cine sunt? Toti indeplinesc un rol hotarat in general de catre ceilalti. Precum esecul sau succesul toti sunt ceea ce se vede: corpurile lor sau realizarile lor materiale; iar lucrurile materiale sunt atat de importante incat iubirile care incep in parcuri termina in tribunale. Intr-o forma sau alta toti practica cersetoria uitand ca sunt printi, parte dintr-un univers extraordinar de care uita datorita unor nimicuri locale, parohiale, de multe ori doar familiale. Recunosc multe fete si cunosc cateva nume insa putini indivizi care sa stie cine sunt. Ma intrebi unde ma poti gasi si iti spun ca in orice parte pentru ca sunt parte din univers. Numele si profesia sunt distrageri, inchisori, limitari, un drum stabilit de altii si pe care-l urmam orbeste. Il urmam atat de ocupati incat nu ne oprim niciodata sa ne gandim cine suntem. Insa spiritul, ceea ce suntem cu adevarat, nu accepta conditii si de aceea nu trebuie sa confundam materialul cu realitatea. Asadar, nu exista granite, desi majoritatea au nevoie de ele din frica fata de infinit. De aceea au inventat institutii precum casatoria, nationalismul, idealurile, patria, paruri de care se leaga pentru a un trai in totalitate.

Casa fiecaruia este el insusi. De aceea eu ma simt bine oriunde. Iar in casa mea intra si din ea ies ganduri, constant. Iar daca eu, care sunt parte din tot, sunt casa mea, casa mea este aceasta mare si este aceasta plaja, acesti delfini si acest hotel, aceast scaun si acea barca ce lasa o urma alba pe turcoazul inventat de lumina, care este de asemenea mi casa, precum umbrele care populeaza labirintele nebunilor care, de asemenea sunt casa mea. Precum muzica lui Mahler, picturile lui Cezanne, tigarile Davidoff, si rock'n'roll-ul.

--Facundo Cabral--

Exteriorul, bata-l vina! - Acuzatorul acuzat

Nebuloasa Helix

Nu am constiinta momentului in care acest lucru a devenit un obicei, insa de cand ma stiu am trait cu ideea ca eu nu sunt de vina pentru ceea ce mi se intampla. Am considerat, multa vreme, ca cei din jurul meu, fie ei mai apropiati sau mai indepartati, sunt cei care imi provoaca, de la cele mai teribile dezastre personale pana la cele mai neinsemnate neajunsuri, peste care as putea trece, si o si fac, insa nu uit sa le consemnez in condica interna, insemnari care apoi conditioneaza felul in care ma relationez cu acele persoane, si tot asa ... un cerc vicios. Cert este ca "nu am nici o vina" fiind, mereu mai mereu, "victima" circumstantelor. Nu-s eu, e cutare! Nu-am fost eu, a fost ghinionul! Nu stiu cum se face dar, mai mereu, universul parca imi pune bete in roate. Ce mai, o adevarata tragedie!

De-aici probabil si tendinta de a vedea defecte in ceilalti si de a-i judeca pentru ele. Ba mai mult, nu numai ca-i judec, ci ii si etichez si, pe baza etichetelor, decid felul in care ma voi relationa si ma voi comporta cu ceilalti, fara nici un drept de apel. Ma cred atat de buna si indreptatita in judecata mea incat rareori revizui clasorul cu etichete pe care i le-am atribuit unei persoane si, tind sa continui sa ma relationez si a gandesc in acelasi fel despre acea persoana, fara a-mi pune nici un fel de intrebari asupra validitatii increngaturii de idei preconcepute pe baza carora mi-am creat "parerea".

Faptul ca-i judec si-i critic pe altii este intr-adevar o problema. Este o problema nu pentru cei judecati ci pentru judecatorul insusi. Judeca si vei fi judecat, spune o vorba veche. Multa vreme am jinduit sa nu-i mai judec pe altii si, desi mi-am dorit asta deosebit de mult si-s constienta de raul pe care judecata il poate face, la momentul adevarului ma las dusa de val si semnez si parafez sentinte, mai ceva ca la curtea suprema. Cu greu voi reusi sa ma debarasez de acest obicei pentru ca, este atat de adanc inradacinat. Atat de adanc, incat de multe ori am considerat ca este ceva "normal", ca a judeca pe altii este un "drept" natural al omului.

Judec si etichetez. Interesant este ca fac acest lucru atat pentru persoanele sau situatiile pe care le cunoasc bine dar si in cazul persoanelor si al situatiilor pe care nu le cunosc cu adevarat ca, de exemplu, oameni pe care nu i-am intalnit, sau oameni pe care de-abia i-am intalnit si deci nu am cum sa-i cunosc. Asta ca sa nu mai introduc in discutie si tematica ipocriziei intregii situatii: desi inca nu ma cunosc pe deplin pe mine insami,  totusi pretind ca-i cunosc pe altii. Nu inseamna ca ar trebui sa judec numai ce cunosc. Dimpotriva, asa cum ne invata Eckhart Tolle si alte minti luminate, lipsa judecatii, renuntarea la gand, ne aduce pace interioara. Insa daca atunci cand am ceva cunostinte despre o situatie sau un om, as mai putea apela la  oarecare circumstante atenuante pentru "pacatul" judecatii, atunci cand nu cunosc persoana in cauza, realmente, pe ce baza o judec?!

De multe ori m-am intrebat de ce judec. Nu am fost in stare sa-mi raspund coerent si sincer. Am avut niste raspunsuri care am simtit ca sunt fortari de moment pentru a inchide gura vigilentului moralist din mine. Si totusi, uneori, "am simtit" ceva negativ la o persoana sau o situatie si acea licarire de "intuitie" mi-a dat suficient combustibil pentru a pune in miscare masinaria de judecat. Aceasta situatie este si printre cele mai periculoase. Necunoscand persoana in cauza, imi formez un profil pe baza unor "licariri", pure zvonuri ale partii mele intunecate. Cu astfel de zvonuri demarez pentru a cauta si alte "prapastii" care sa le adaug la dosarul persoanei respective. Cu alte cuvinte este un fel de self fulfilling prophecy, o cronica a unei morti anuntate. Curat murdar, coane Fanica! Dar poate reusim sa curatam.

De curand am realizat ca ca acea licarire de "negativ" nu este in acea persoana pe care o analizez si judec ci este chiar in mine. Eu eram persoana care simtea negativ si, deci, problema era, in estenta, la mine si nu la celalalt. Am inteles atunci ca problemele pe care le vad la ceilalti sunt, de fapt, problemele mele. Defectele pe care le vad in ceilalti nu sunt altceva decat propriile mele defecte. Cum spunea Herman Hesse:

Daca urasti o persoana, urasti o parte din acea persoana care este si in tine. Ceea ce nu e parte din noi, nu ne deranjeaza.

 Psihologii vorbesc de conceptul de "umbra" si ne spun ca ceea ce detestam mai tare la ceilalti este "umbra" din noi. Aceasta umbra este formata din toate emotiile si gandurile pe care ni le reprimam pentru ca sunt socialmente blamate. Jung, descrie umbra ca fiind "tot ceea ce subiectul refuza sa accepte despre el insusi si care, totusi, continua sa il afecteze direct sau indirect". Rusinea, sexualitatea, ranchiuna, ura, furia, resentimentele, gelozia, frica, supararea. Cu cat iti reprimi mai tare astfel de emotii sau aspecte de viata, cu atat mai tare te vor bantui. Si, cum suntem invatati sa cautam vina in exterior pentru orice stare de discomfort am simti ca avem, acuzam  si judecam aspru pe cei care au aceleasi elemente de umbra ca si noi. O facem pentru ca suntem constienti de consecintele negative ale unor astfel de umbre, si ne este teama de ele. Nu suntem capabili insa sa le recunoastem si sa le acceptam in noi si de aceea nu le acceptam nici la ceilalti.

 Deepak Chopra spune ca ceea ce urasti mai mult la ceilalti este ceea ce negi mai tare in tine. Ce iubesti mai tare la ceilalti este ceea ce-ti doresti mai tare pentru tine. Pana la urma, desi mi-a luat ceva vreme sa inteleg cu adevarat - dincolo de pura intelegere rationala -  acest aspect al omului ce sunt, atunci cand am observat fenomenul in mine cu maxima sinceritate, chestiunea a devenit extrem de simpla si chiar si logica. Am luat un exemplu. M-am gandit la o persoana la care am simtit falsitate. Falsitatea este un mare "defect" pe care il blamez si-l arat cu degetul desi nu pot sa pretind ca eu insami as fi fost sau sunt 100% sincera, 100% din timp. Povestile cu oameni care dau dovada de falsitate in relatiile lor ma dezgusta. Apoi, ma dezgusta teribil si oamenii falsi pe care ajung sa-i cunoasc sau, mai bine zis, oamenii pe care ajung sa-i cunosc si-i etichetez ca fiind falsi (uneori fara nici o dovada directa in sensul asta). Nu imi pun insa (din pacate) si intrebarea: "Ce anume m-a facut pe mine sa cataloghez acea persoana ca fiind falsa?"; si "De ce ma deranjeaza atat de tare falsitatea ei?". Am realizat insa ca recunosc falsitatea intr-o persoana pentru ca si eu, la randul meu, am dat dovada de falsitate cel putin o data in viata. Daca nu as sti ce e falsitatea nu as recunoaste-o in ceilalti. O recunosc pentru ca am notiunea ei. Am notiunea ei pentru ca am trait-o, am manifestat-o. Daca nu as sti ce e mandria, nu as recunoaste-o in ceilalti. Daca nu as fi fost eu insami aroganta, nu as vedea aroganta in ceilalti. Si tot asa... Am cunoscut oameni foarte vorbareti pe care ii deranjeaza foarte tare daca-ti prelungesti discursul peste media lor acceptabila. Si pe mine ma deranjeaza cand nu sunt lasata sa vorbesc, pentru ca nici eu, la randul meu nu las pe altii sa vorbeasca, atunci cand ma prinde un subiect. Fara a fi experimentat eu insami orice aspect ma deranjeaza la celilalti, n-as fi capabila sa recunosc prezenta acelui aspect in ceilalti. Nerecunoscand-ul nici nu i-as judeca, nici nu i-as eticheta, nici nu as conditiona relationarea mea cu ei in nici un fel. In plus, as fi libera, pentru ca nu mi-as baza existenta pe principii preconcepute ci m-as deschide complet in relationarea cu ceilalti intr-un mod relaxat, plin de pace, iubire si intelegere.

Asadar mi-am facut urmatoarea nota mentala. Atunci cand iti displace un aspect la cineva, cauta-l in tine. Detecteaza-l, constientizeaza-l, accepta-te si cu acel defect, iarta-te pentru orice negativism ai fi putut provoca datorita lui, si propune-ti sa fii atenta sa nu mai mainfesti acest aspect care te deranjeaza atat de tare. Cu timpul, vei elimina acel aspect si el nu iti va mai incetosa perceptia fata de ceilalti. Atentia este foarte importanta! De fiecare data cand simti energia negativa a dezgustului adu-ti aminte ca acuzatorul se acuza. Cand intalnesti o persoana care iti displace, sau care manifesta vreun aspect ce te dezgusta, nu-i cauta si mai multe defecte si nu o judeca ci bucura-te de intalnire. Acea persoana ti-a iesit in cale pentru a-ti arata un aspect ce nu-ti place la propria-ti persoana. Este doar o oglinda, care ti-a aparut in cale in momentul in care ai fost pe deplin pregatita sa mai cunosti inca ceva despre tine. Nu trebuie sa-i raspunzi cu negativism si nici sa te manifesti intr-un mod distructiv ci sa intelegi ca faceti parte din aceeasi tabara. Lucrand asupra propriei persoane, si intelegandu-ne propriile "defecte" exista posibilitatea ca si celalalt sa invete despre el si sa se cunoasca mai bine. Pana la urma, nu ne suntem altceva unul altuia decat oglinzi. Si nu uita ca, asa cum spune Osho, atunci cand ii urasti pe altii, te urasti pe tine. Acesta este o lege fundamentala a vietii.

Atunci cand urasti pe altii, te vei urâ pe tine; cand te urasti pe tine, vei urâ pe ceilalti. Daca te iubesti, ii vei iubi si pe ceilalti si vice versa. Nu ne putem divide viata: nu putem sa-i uram pe ceilalti si sa ne iubim pe noi insine, acest lucru este imposibil. Nu exista delimitare posibila pentru ca viata este un tot indivizibil.

Atunci cand esti iubire devi o binecuvantare pentru ceilalti si pana la urma devi o binecuvantare pentru tine insuti. Dand, vei primi. Viata doar iti va raspunde. De vei canta un cantec, va rasuna inapoi imbunatatit... imbunatatit de mii de ori.

Devino binecuvantare - aceasta e calea pentru a fi binecuvantat. Evita in orice fel posibil sa fi distructiv fata de oricine si, incet, vei vedea ca propria ta suferinta va dispare. Cand nu exista suferinta, este bucurie. Bucuria este adevarata noastra natura. Noi am creat insa atata suferinta in jurul nostru incat nu mai suntem in stare sa vedem ce este natura, ceea ce deja suntem. (Osho)

Nu esti deprimat, esti distras (2)

Tom Deacon - Inocenta artificiala (2002)

Nu esti deprimat, esti distras. Daca l-ai asculta pe celalalt, pe cel ce-l porti in interior, ai sti totul. Ai gasi cate ceva din tine in tot ce te inconjoara si, atunci, te-ai eleva in mod constant si n-ar mai exista confuzie ci doar nuante. Aflandu-te in acest stadiu de seninatate n-ai mai cauta nimic si vei gasi tot. Traind doar in momentul prezent ai spune tot ce ai de spus in orice moment, intr-un mod natural si amuzant fara a face nici un efort, lucru care ar face ca relatiile tale cu cei din jur sa fie de cea mai buna calitate iar cresterea in iubire te va face sa fi mai creativ, fara limite si conditii.

Ignoranta ne face sa ne simtim inchisi si mortali, adica ne inchidem si ne limitam pe noi insine. Frica ne distrage atentia de la iubire, care e inteleapta si curajoasa pentru ca stie ca nu are nici masura nici sfarsit. Cauta in interior si vor disparea norii de la periferie. Ramai nemiscat si in liniste pentru a-l putea asculta pe inteleptul din tine. Acela care are o varsta seculara si un doar ani, precum corpul pe care-l porti. De aceea el este si dincolo de oricare din capricioasele tale masuri. Este dincolo de prejudecati, care-ti provoaca frica – fiica ignorantei tale. Inteleptul din tine este dincolo de efecte precum bun sau rau, sarac sau bogat, intuneric sau lumina, pentru ca inteleptul se centreaza in esential. Cu alte cuvinte inteleptul este insasi cauza, este invizibilul din care naste tot. Iar cand il vei asculta pe inteleptul interior, vei simti cum ploaia este buna, cum frigul este sanatos, vei fi atat de atent observand cauza ca toate efectele sale vor fi luminoase. O astfel de stare de claritate va ilumina toate colturile si de aceea, vei imparti tot ce ai si ceilalti vor raspunde in mod armonios. Si atunci bogatia se va multiplica cu fiecare pas pe care-l faci. David i-a cerut lui Dumnezeu intelepciune. Dumnezeu i-a spus ca nu e putin ceea ce cere pentru ca intelepciunea implica tot.

Nu traiesti intre limite ci chiar in centrul miraculosului. Liber de ordinea iluzorie a mintii liniare, excitat de catre propria-ti imaginatie si armonizat de catre speranta. Esti un spirit care pentru un moment ocupa un corp: un vehicol apt pentru aceasta perindare pe mari si prin munti, intre delfini si elefanti, intre orase si deserturi care, din cand in cand, acopera totul pentru a reinitia povestea. In centrul lumii spiritului joaca ratiunea, cea care gaseste leacul pentru cancer, cea care inlesneste comunicarea, care studiaza terenul pe Marte si care l-a dus pe om pe Luna. Gandul te duce in locuri noi. Te face sa vezi diferit, sa-i vezi mai bogati pe cei mai in varsta, lucru care te va schimba atat de mult! Iti va schimba atitudinea pe care o ai fata de lumea pe care un demult incercai sa o schimbi in loc sa o intelegi si in care vei incide atunci cand te vei schimba.

Inchide ochii si vei vedea tot ce va fi. Eliberat te timpul istoric, vei fi in stare sa calatoresti cu viteza luminii. Un astfel de voiaj ar imbunatati viata multora pentru ca puterea gandului este incalculabila. Puterea gandului care, la randul lui, este un alchimist maret ce poate transforma orice imprejurare intr-o petrecere. Cu alte cuvinte, poate transforma orice metal in aur.

O data aprinsa lumina interioara, nimic nu o poate stinge. Este atat de perfecta si incoruptibila precum aurul - care simbolizeaza puterea puritatii si a esentialului. Cu alte cuvinte, puterea spiritului, care este o calatorie infinita si minunata pentru ca izbucneste o data cu fiecare moment trait cu intensitate. Sfintenia este scopul final stabilit pentru fiecare dintre noi, desi foarte putini isi dau seama de acest lucru sau isi fac curajul sa intre pe caile care conduc catre sfintenie. Odata abandonat egoul, incep miracolele si, atunci, fara efort, vei recupera forta naturala si de aceea vei putea crea viata prin iubire. Vei putea chiar sa mergi pe ape sau sa vindeci prin cuvant. Adu-ti aminte ca Isus a spus “Veti vedea lucruri si mai mari. Lucruri mai mari se vor face”. 

Nu esti deprimat, esti distras de catre ego. Ego: cel care distorsioneaza. Opusul inocentei, aceasta clarifica. Prin judecata, ego confunda lucrurile. Crede ca lucrurile sunt ceea ce el crede ca sunt. Ba chiar mai mult: ego crede ca insasi cuvintele sunt lucruri. Ego nu traieste, el interpreteaza. Este o continua interpretatie care nu ajunge sa se asemene niciodata realitatii. Inocenta, in schimb, trateaza toate la fel. De aceea este inocenta mai aproape de fericire, de bogatie, de liniste. Inocenta se mira de tot ce vede, de aceea ne si duce dintr-o petrecere in alta. Inocenta crede ca viata este o aventurare. Inocenta este sa vezi totul ca si prima oara. De aceea lumea este mereu plina de noutati. Pentru inocenta totul este o oglinda pentru ca numai atunci cand suntem inocenti devenim constienti ca suntem parte din Dumnezeu - adica cel ce se vede pe sine in toate lucrurile. Inocentul se intretine cu usurinta pentru ca totul ii atrage atentia. O vaca pascand, trunchiul unui batran copac, fluturii negri, o pasare colibri oprindu-se in zbor, brutarul scotand painea proaspata din cuptor, noaptea instelata, ploile iernii, lemnele arzand in soba, picturile lui Matisse, caravanele de furnici si cele de beduini, slujba de duminica dimineata si fotbalul de duminica seara. 

Ego este cel ce pune nume lucrurilor, inocentul le vede. Ego le judeca, inocenta le traieste. Ego divide. Inocenta armonizeaza diferentele. Ego-ul depinde de minte. Inocentul depinde de inima. Ego-ul este in varsta pentru ca depinde de memorie in timp ce inocentul renaste in fiecare moment. Ego-ul ne surmeneaza pentru ca lupta in continuu. Inocentul pluteste gratios pentru ca el intotdeuna se daruieste. Ego-ul se plictiseste pentru ca nu renunta niciodata la cautari. Inocentul merge din mirare in mirare pentru ca mereu gaseste ce cauta si poate sa se bucure o eternitate intreaga de acelasi cal, aceeasi floare sau aceeasi stea pentru ca inocentul este atat de daruit vietii incat se schimba, precum ea, permanent. De aceea "acelasi" nu este niciodata acelasi si, de aceea, inocenta este permanent proaspata. 

Acum, cat esti singur si linistit, uita ceea ce esti pentru ca aceasta este creatia celorlalti, si asculta-ti inima: Ce vrei sa fii? Ce vrei sa faci acum? Pentru ca viata este chiar acum! Uita ceea ce crezi ca esti si incepe sa fii chiar acum! Cand vei intelege acest lucru, convietuirea cu ceilalti va fi lucrul cel mai usor. Este atat de placut sa traiesti fara diviziuni: bun, rau, bogat, sarac, negru, alb, amic, dusman, compatriot, strain. E asa o usurare sa nu ai dusmani incat putem in orice moment sa zburam pentru ca bucuria contine simpatia magiei. 

Nu ai pierdut inocenta. Doar ti-o ascunzi de frica de-a fi luat in ras de cei care nu-s in stare decat sa catalogeze, pentru ca si-au pierdut inocenta. Las-o sa iasa la iveala! Si asa vor reincepe jocurile din primii tai ani insa imbunatatiti de experienta. Elibereaza-te de ideile preconcepute ale memoriei si priveste lucrurile ca si prima oara. Asa te vei salva de plictiseala care-i umbreste pe cei ce cred ca le stiu pe toate. Si nu confunda activitatea cu viata. Acolo se afla soarele! Chiar acolo, ca sa o il poti vedea. Acolo sta copacul de multi ani, ca sa-ti dai seama ce minunatie este. Elibereaza-te de imaginea care te-au ajutat ceilalti sa fauresti si vei reveni la inocenta - starea noastra naturala. Si atunci vei fi fericit ca ai riduri ca sa confirme tot ce ai trait. Ba mai mult! Doar in inocenta vei simti ca esti parte din tot ce te inconjoara. Cu alte cuvinte, doar in inocenta il poti vedea pe Dumnezeu.

-- Facundo Cabral --

Nu esti deprimat, esti distras (1)

Takashi Murakami - Cosmos (1998, ulei pe panza)

Nu esti deprimat, esti distras. Distras de viata care te umple. Ai inima, creier, suflet si spirit si-atunci cum poti sa spui ca te simti sarac si nefericit?!

Distras de viata care te inconjoara. Delfini, paduri, mari, munti, riuri. Sa nu o iei pe urmele fratelui tau care sufera dupa o alta fiinta umana cand in lume mai sunt alte sapte miliarde de persoane. In plus, nu-i chiar atat de rau sa traiesti singur. Eu traiesc singur si mi-e bine ca sunt numai eu cel ce decide ce mi se intimpla in fiecare moment. Si multumita singuratatii am ajuns sa ma cunosc – ceva fundamental pentru a trai. Sa nu o iei pe urmele tatalui tau care se simte batran pentru ca are saptezeci de ani, uitand ca Moise conducea exodul la optzeci de ani iar Rubinstein interpreta pe Chopin la nouazeci de ani. Asta numai daca mentionam doua cazuri celebre.

Nu esti deprimat, esti distras, de aceea crezi ca ai pierdut ceva, chestie care este imposibila pentru ca totul ti-a fost deja dat. Tu n-ai facut nici macar un fir de par si deci, nu poti fi stapanul a nimic. In plus, viata nu iti ia din lucruri ci te elibereaza de ele. Iti ia din greutati pentru ca tu sa zbori mai sus, sa poti sa atingi deplinătatea. Din leagăn si până in mormânt, viata este o scoală, deci ceea ce numim probleme sunt lecții. Iar viata este dinamica, de aceea este intr-o permanenta miscare, si de aceea trebuie sa fii atent numai la prezent. De aceea mama mea spunea: „Eu am grija de prezent. Viitorul e problema lui Dumnezeu.” De aceea Isus spunea ca ziua de maine nu ne intereseaza.

Tu nu ai pierdut pe nimeni, cine a murit, doar a castigat cursa, a ajuns inaintea noastra, pentru ca toti mergem in acelasi loc. In plus, ceea ce a avut mai bun acea persoana, si anume iubirea, a ramas in inima ta. Cine ar putea spune că Isus este mort? Nu exista moarte: doar ne mutam. Și de celalaltă parte te asteapta oameni minunati: Gandhi, Michelangelo, Whitman, Sf. Augustin, Maica Tereza, bunica ta si mama mea, care a crezut că sărăcia este mai aproape de iubire, pentru ca banii ne distrag cu prea multe lucruri, si ne indeparteaza unii de altii pentru ca ne iau increderea.

Nu iti gasesti fericirea, lucru atat de usor de gasit! Tot ce trebuie sa faci e sa-ti asculti inima, inainte sa intervina mintea, care este conditionata de memorie si complica tot cu lucruri vechi, ordine din trecut, cu prejudecati care te imbolnavesc, te inrobesc. Mintea, care divide, adica saraceste. Mintea, care nu accepta ca viata este asa cum este, nu asa cum „ar trebui sa fie”. Fa numai ceea ce-ti place sa faci si vei fi fericit. Cel care face ceea ce iubeste sa faca este binecuvintat cu o condamnare la succes, care va aparea atunci cand trebuie sa apara, pentru ca ceea ce trebuie sa fie va fi, si va ajunge in mod natural. Nu face nimic din obligatie si nici pentru compromisuri, ci din dragoste. Atunci vei simti deplinatatea, si cand esti indeplinit, totul este posibil. Si toate astea fara efort, pentru ca te misca forta naturala a vietii. Aceeasi forta care m-a ridicat pe mine atunci cand un avion s-a prabusit cu fiica si sotia mea inauntru. Aceeasi forta care m-a ridicat cand medicii imi mai dadeau 3-4 luni de viata. Dumnezeu te-a facut responsabil de o fiinta umana: tu insuti. Pe tine insuti trebuie sa te eliberezi si sa te faci fericit. Numai dupa ce-ai facut asta vei putea sa imparti adevarata viata cu ceilalti.

Impaca-te cu tine insuti. Aseaza-te in fata oglinzii si da-ti seama ca acea creatura pe care o vezi in oglinda este opera lui Dumnezeu; si decide ca de-acum sa fii fericit pentru ca fericirea este o achizitie.

Fericirea nu este un drept ci o obligatie pentru ca, daca nu esti fericit amarasti tot cartierul. Un singur om care nu a avut nici talent nici curaj pentru a trai, a omorat sase milioane de frati evrei. Sunt atatea lucruri de care sa te bucuri in viata iar trecerea noastra prin ea e atat de scurta. Avem atatea lucruri de care sa ne bucuram: avem zapezi iarna si flori primavara; ciocolata, baghetele frantuzesti, tacos mexicani, vinurile din Chile, marile si raurile, fotbalul brazilian, O Mie si una de Nopti, Divina Comedie, Don Quijote, Pedro Paramo si poeziile lui Whitman, Mäller, Mozart, Chopin, Beethoven, Caraballo, Rembrandt, Velásquez, Picasso si Tamayo, intre multe alte minuni.

Iar daca ai cancer sau SIDA, două lucruri se pot întâmpla si amandouă sunt bune. Daca boala va castiga, te va elibera de corp care este atât de enervant: mi-e foame, mi-e frig, am vise, am dorinte, am motive, am îndoieli ... Daca vei câștiga tu, vei fi mai smerit, mai recunoscător, prin urmare, mai ușor de fericit. Eliberat de imensa povara a vinei, responabilitatii, vanitatii vei fi gata de a trai profund fiecare clipa, exact asa cum ar trebui să fie.

Tu nu ești deprimat, ești lipsit de ocupatie. Ajută copilul care are nevoie de tine, acel copil va fi prietenul copilului tau. Ajută-i pe cei bătrâni, iar tinerii te vor ajuta atunci când tu vei fi batran. In plus, serviciul este o fericire sigura, ca atunci cand ne bucuram de natura dar si avem grija de ea pentru cei care vor veni. Da fara masura si ti se va da fara masura.

Iubeste pana esti iubit, ba chiar pana sa te transformi in insasi iubirea. Si sa nu-ti creeze confuzie o mana de ucigasi si sinucigasi. Binele este in majoritate insa nu se observa pentru ca este silentios. O bomba e mai zgomotoasa ca o mangaiere insa pentru fiecare bomba din lumea asta sunt milioane de mangaieri care alimenteaza viata.

Binele naste din bine. Binele se auto-alimenteaza. Raul se distruge pe sine insusi. Daca ar sti cei rai ce afacere adevarata este sa fi bun, ar fi buni chiar si numai ca sa faca o afacere.

-- Facundo Cabral --