Nu esti deprimat, esti distras (2)

Tom Deacon - Inocenta artificiala (2002)

Nu esti deprimat, esti distras. Daca l-ai asculta pe celalalt, pe cel ce-l porti in interior, ai sti totul. Ai gasi cate ceva din tine in tot ce te inconjoara si, atunci, te-ai eleva in mod constant si n-ar mai exista confuzie ci doar nuante. Aflandu-te in acest stadiu de seninatate n-ai mai cauta nimic si vei gasi tot. Traind doar in momentul prezent ai spune tot ce ai de spus in orice moment, intr-un mod natural si amuzant fara a face nici un efort, lucru care ar face ca relatiile tale cu cei din jur sa fie de cea mai buna calitate iar cresterea in iubire te va face sa fi mai creativ, fara limite si conditii.

Ignoranta ne face sa ne simtim inchisi si mortali, adica ne inchidem si ne limitam pe noi insine. Frica ne distrage atentia de la iubire, care e inteleapta si curajoasa pentru ca stie ca nu are nici masura nici sfarsit. Cauta in interior si vor disparea norii de la periferie. Ramai nemiscat si in liniste pentru a-l putea asculta pe inteleptul din tine. Acela care are o varsta seculara si un doar ani, precum corpul pe care-l porti. De aceea el este si dincolo de oricare din capricioasele tale masuri. Este dincolo de prejudecati, care-ti provoaca frica – fiica ignorantei tale. Inteleptul din tine este dincolo de efecte precum bun sau rau, sarac sau bogat, intuneric sau lumina, pentru ca inteleptul se centreaza in esential. Cu alte cuvinte inteleptul este insasi cauza, este invizibilul din care naste tot. Iar cand il vei asculta pe inteleptul interior, vei simti cum ploaia este buna, cum frigul este sanatos, vei fi atat de atent observand cauza ca toate efectele sale vor fi luminoase. O astfel de stare de claritate va ilumina toate colturile si de aceea, vei imparti tot ce ai si ceilalti vor raspunde in mod armonios. Si atunci bogatia se va multiplica cu fiecare pas pe care-l faci. David i-a cerut lui Dumnezeu intelepciune. Dumnezeu i-a spus ca nu e putin ceea ce cere pentru ca intelepciunea implica tot.

Nu traiesti intre limite ci chiar in centrul miraculosului. Liber de ordinea iluzorie a mintii liniare, excitat de catre propria-ti imaginatie si armonizat de catre speranta. Esti un spirit care pentru un moment ocupa un corp: un vehicol apt pentru aceasta perindare pe mari si prin munti, intre delfini si elefanti, intre orase si deserturi care, din cand in cand, acopera totul pentru a reinitia povestea. In centrul lumii spiritului joaca ratiunea, cea care gaseste leacul pentru cancer, cea care inlesneste comunicarea, care studiaza terenul pe Marte si care l-a dus pe om pe Luna. Gandul te duce in locuri noi. Te face sa vezi diferit, sa-i vezi mai bogati pe cei mai in varsta, lucru care te va schimba atat de mult! Iti va schimba atitudinea pe care o ai fata de lumea pe care un demult incercai sa o schimbi in loc sa o intelegi si in care vei incide atunci cand te vei schimba.

Inchide ochii si vei vedea tot ce va fi. Eliberat te timpul istoric, vei fi in stare sa calatoresti cu viteza luminii. Un astfel de voiaj ar imbunatati viata multora pentru ca puterea gandului este incalculabila. Puterea gandului care, la randul lui, este un alchimist maret ce poate transforma orice imprejurare intr-o petrecere. Cu alte cuvinte, poate transforma orice metal in aur.

O data aprinsa lumina interioara, nimic nu o poate stinge. Este atat de perfecta si incoruptibila precum aurul - care simbolizeaza puterea puritatii si a esentialului. Cu alte cuvinte, puterea spiritului, care este o calatorie infinita si minunata pentru ca izbucneste o data cu fiecare moment trait cu intensitate. Sfintenia este scopul final stabilit pentru fiecare dintre noi, desi foarte putini isi dau seama de acest lucru sau isi fac curajul sa intre pe caile care conduc catre sfintenie. Odata abandonat egoul, incep miracolele si, atunci, fara efort, vei recupera forta naturala si de aceea vei putea crea viata prin iubire. Vei putea chiar sa mergi pe ape sau sa vindeci prin cuvant. Adu-ti aminte ca Isus a spus “Veti vedea lucruri si mai mari. Lucruri mai mari se vor face”. 

Nu esti deprimat, esti distras de catre ego. Ego: cel care distorsioneaza. Opusul inocentei, aceasta clarifica. Prin judecata, ego confunda lucrurile. Crede ca lucrurile sunt ceea ce el crede ca sunt. Ba chiar mai mult: ego crede ca insasi cuvintele sunt lucruri. Ego nu traieste, el interpreteaza. Este o continua interpretatie care nu ajunge sa se asemene niciodata realitatii. Inocenta, in schimb, trateaza toate la fel. De aceea este inocenta mai aproape de fericire, de bogatie, de liniste. Inocenta se mira de tot ce vede, de aceea ne si duce dintr-o petrecere in alta. Inocenta crede ca viata este o aventurare. Inocenta este sa vezi totul ca si prima oara. De aceea lumea este mereu plina de noutati. Pentru inocenta totul este o oglinda pentru ca numai atunci cand suntem inocenti devenim constienti ca suntem parte din Dumnezeu - adica cel ce se vede pe sine in toate lucrurile. Inocentul se intretine cu usurinta pentru ca totul ii atrage atentia. O vaca pascand, trunchiul unui batran copac, fluturii negri, o pasare colibri oprindu-se in zbor, brutarul scotand painea proaspata din cuptor, noaptea instelata, ploile iernii, lemnele arzand in soba, picturile lui Matisse, caravanele de furnici si cele de beduini, slujba de duminica dimineata si fotbalul de duminica seara. 

Ego este cel ce pune nume lucrurilor, inocentul le vede. Ego le judeca, inocenta le traieste. Ego divide. Inocenta armonizeaza diferentele. Ego-ul depinde de minte. Inocentul depinde de inima. Ego-ul este in varsta pentru ca depinde de memorie in timp ce inocentul renaste in fiecare moment. Ego-ul ne surmeneaza pentru ca lupta in continuu. Inocentul pluteste gratios pentru ca el intotdeuna se daruieste. Ego-ul se plictiseste pentru ca nu renunta niciodata la cautari. Inocentul merge din mirare in mirare pentru ca mereu gaseste ce cauta si poate sa se bucure o eternitate intreaga de acelasi cal, aceeasi floare sau aceeasi stea pentru ca inocentul este atat de daruit vietii incat se schimba, precum ea, permanent. De aceea "acelasi" nu este niciodata acelasi si, de aceea, inocenta este permanent proaspata. 

Acum, cat esti singur si linistit, uita ceea ce esti pentru ca aceasta este creatia celorlalti, si asculta-ti inima: Ce vrei sa fii? Ce vrei sa faci acum? Pentru ca viata este chiar acum! Uita ceea ce crezi ca esti si incepe sa fii chiar acum! Cand vei intelege acest lucru, convietuirea cu ceilalti va fi lucrul cel mai usor. Este atat de placut sa traiesti fara diviziuni: bun, rau, bogat, sarac, negru, alb, amic, dusman, compatriot, strain. E asa o usurare sa nu ai dusmani incat putem in orice moment sa zburam pentru ca bucuria contine simpatia magiei. 

Nu ai pierdut inocenta. Doar ti-o ascunzi de frica de-a fi luat in ras de cei care nu-s in stare decat sa catalogeze, pentru ca si-au pierdut inocenta. Las-o sa iasa la iveala! Si asa vor reincepe jocurile din primii tai ani insa imbunatatiti de experienta. Elibereaza-te de ideile preconcepute ale memoriei si priveste lucrurile ca si prima oara. Asa te vei salva de plictiseala care-i umbreste pe cei ce cred ca le stiu pe toate. Si nu confunda activitatea cu viata. Acolo se afla soarele! Chiar acolo, ca sa o il poti vedea. Acolo sta copacul de multi ani, ca sa-ti dai seama ce minunatie este. Elibereaza-te de imaginea care te-au ajutat ceilalti sa fauresti si vei reveni la inocenta - starea noastra naturala. Si atunci vei fi fericit ca ai riduri ca sa confirme tot ce ai trait. Ba mai mult! Doar in inocenta vei simti ca esti parte din tot ce te inconjoara. Cu alte cuvinte, doar in inocenta il poti vedea pe Dumnezeu.

-- Facundo Cabral --